După ce am văzut proiectul Jurindex ocupându-şi mândru locul în internet la adresa www.jurisprudenta.org, ne-am zis că, gata, judecătorii vor fi obligaţi să pronunţe hotărâri drepte, cu motivări impecabile logic şi juridic. De partea cealaltă, câţiva avocaţi şi alţi practicieni ai dreptului s-au grăbit să laude proiectul Jurindex ca pe un izvor cu care toată suflarea îşi poate ostoi setea de cunoaştere sau de progres profesional. In mod normal, apariţia acestui proiect ar fi trebuit să coincidă cu purificarea Justiţiei române, pentru care propria transparenţă n-ar mai fi, din cauza numeroaselor ei tare, un act de expunere la dispreţul public. La noi, însă, normalitatea e, în general, doar mimată, după modelul formelor fără fond.
Cetăţeanul de bună-credinţă care accesează astăzi Jurindex îşi poate închipui că adresa proiectului (jurisprudenta.org) este reprezentativă şi că Jurindex ar cuprinde jurisprudenţa reală a instanţelor din România. Ei bine, cetăţeanul s-ar înşela. Chiar Jurindex ne avertizează, în dosul "Termenilor de utilizare" proprii, că "Hotărârile publicate nu au caracter oficial şi nu există garanţia că ele corespund întocmai formei autentice aflate în evidentele oficiale ale instanţei. Un document (hotărâre) disponibil pe site nu reproduce în mod obligatoriu textul unui document oficial." Prin urmare, ceea ce se publică nu e sigur. Iar asta nu e tot. Din verificările pe care le-am făcut, accesând baza de date a Jurindex, am constatat că Jurindex conţine doar o selecţie (probabil atentă) a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de o instanţă. Acesta e motivul pentru care Jurindex nu este complet relevant pentru jurisprudenţă, nici astăzi, nici atât timp cât acesta nu va include toate hotărârile judecătoreşti ale unei instanţe, inclusiv pe cele nedrepte, cu motivări ridicole, ruşinoase şi josnice, din care se ridică falnică fărădelegea.
Aşa stând lucrurile, nu credem deocamdată în "misiunea" pe care Jurindex şi-a asumat-o, adică aceea, cum spun creatorii săi, de publicare "integrală pe internet a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti din România. Deschiderea accesului publicului larg la hotărârile judecătoreşti, în mod gratuit şi integral." Dacă acest "integral", tipărit de creatorii saitului în secţiunea "Misiunea", are semnificaţia publicării integrale (doar) a "selecţiei" şi fără a garanta autenticitatea ei, atunci noi le vom spune lor şi întregii naţiuni că "misiunea" lor e la fel de reală şi de utilă precum cea din pelicula Mission Impossible. E drept, ne încântă ideea, exaltarea pe care ne-o dă spectaculoasa acţiune informatică de recuperare a unei justiţii corecte, transparente şi predictibile, dar, aşa cum ne-am obişnuit, ne disperă rezultatele ei concrete.
duminică, 31 mai 2009
joi, 9 aprilie 2009
Atenţie! Planul P e în desfăşurare! Diversiunea D joacă tare!
In societatea românească se petrec schimbări importante! E suficient să observi evenimentele din justiţie, poliţie şi politică. Sunt schimbări semnificative, sub mantia unor evenimente care par doar răfuieli politice: justiţia dă semnale societăţii civile, poliţia acţionează atipic, iar politicul face întoarceri de 180 de grade. Observaţi! Dar nu ţintiţi către spectacolul vizual din evenimente, ci către rezultatul lor final, după care întoarceţi-l (tot) cu 180 de grade. Numai aşa se va putea percepe semnificaţia realităţii. O realitate care, în 2-3 săptămâni, va fi alta... (Rândurile acestea sunt exclusiv pentru cei care cred în teoria conspiraţiei.)
luni, 6 aprilie 2009
Justiţia flatează societatea civilă
Miraţi-vă şi cutremuraţi-vă, români! S-a trezit justiţia şi s-a pus pe treabă! S-a frecat bine la ochi şi-a început să-şi atârne sabia de un fir de păr deasupra capetelor celor mari, bănuiţi c-ar fi călcători de lege. Aşa s-ar zice că stau lucrurile dacă citeşti motivarea dată de o judecătoare în cazul Becali, recent arestat. Sătulă, probabil, de interminabilele reproşuri ale cetăţenilor de exercitare defectuoasă a rolului pe care judecătorul îl are în stat, judecătoarea s-a mobilizat exemplar, acţionând decisiv, printr-o lovitură necruţătoare, din condei, aplicată din jilţul său sacru: dispune arestarea preventivă a lui G. Becali pentru 29 de zile.
Arestarea are, în raţionamentul judecătoarei, "caracter excepţional" şi se justifică prin aceea că "reacţia autorităţilor judiciare trebuie să fie promptă, fermă, exigentă, pentru a da un semnal societăţii civile, în sensul că astfel de manifestări nu pot fi lăsate nesancţionate". Care va să zică, după ce Becali a fost acuzat că s-a erijat în organ de aplicare a legii, trezind invidia altor organe pentru eficienţa lui în acţiune, e rândul judecătoarei să-i arate lui Becali muşchii, proclamându-se ca "autoritate judiciară" cu reacţie promptă, fermă şi exigentă, de natură să dea "un semnal" societăţii civile. Aşadar, raţiunea judecătoarei a calculat cu maximă precizie că nu e nevoie cumva de vreo măsură sancţionatoare pe care G. Becali să o primească împăcat pentru faptele sale concrete, nici de vreo lecţie pedagogică cu predare continuă, pe care să o primească, indirect, potenţialii infractori din ţărişoara noastră, ci de un semnal sporadic pe care să-l perceapă "societatea civilă". Dar cine e societatea civilă? Se confundă ea cu cetăţenii ţării însetaţi de dreptate? Se confundă ea cu toţi cei nedreptăţiţi chiar de organele judiciare în prelungiţii ani de tranziţie ai democraţiei noastre originale? Nu în mod necesar. Pentru că, la noi, societatea civilă a fost percepută de putere şi de autorităţile judiciare ca o instituţie cvasielitistă, dar cu identitate neclară şi permanent cârtitoare, cu o imagine care, în zilele ei cele mai incisive, avea "privirea speriată, însoţită de o uşoară grimasă" care trăda nu teama faţă de infractori, ci teama faţă de judecători şi de actele lor zilnice. Probabil că, din compasiune pentru această întristată instituţie, magistratul Judecătoriei Sectorului 1 a hotărât să ia o măsură compensatorie, pentru a-i restitui societăţii civile, dacă nu estetica surâsului produs de satisfacţia unui act de dreptate, măcar orgoliul că mai e pomenită din când în când pe la colţurile democraţiei.
Departe de a fi o simplă şi întâmplătoare compunere subiectivă, motivarea judecătoarei ar trebui să-i alarmeze pe cetăţenii de bună-credinţă cu speranţe democratice. Şi nu pentru că motivarea hotărârii ar fi fost făcută în contra principiilor imparţialităţii judecătorului şi a egalităţii cetăţenilor în faţa legii, ci pentru că ea demonstrează că băieţii de la cârma organelor judiciare, oricine ar fi ei, au învăţat că evitarea sau eliminarea opoziţiei se poate face oferindu-le cetăţenilor argumentul şi senzaţia că o iluzorie societate civilă cere, aprobă, veghează şi, la o adică, reglementează continuu, în numele şi în folosul lor, actul de dreptate.
Arestarea are, în raţionamentul judecătoarei, "caracter excepţional" şi se justifică prin aceea că "reacţia autorităţilor judiciare trebuie să fie promptă, fermă, exigentă, pentru a da un semnal societăţii civile, în sensul că astfel de manifestări nu pot fi lăsate nesancţionate". Care va să zică, după ce Becali a fost acuzat că s-a erijat în organ de aplicare a legii, trezind invidia altor organe pentru eficienţa lui în acţiune, e rândul judecătoarei să-i arate lui Becali muşchii, proclamându-se ca "autoritate judiciară" cu reacţie promptă, fermă şi exigentă, de natură să dea "un semnal" societăţii civile. Aşadar, raţiunea judecătoarei a calculat cu maximă precizie că nu e nevoie cumva de vreo măsură sancţionatoare pe care G. Becali să o primească împăcat pentru faptele sale concrete, nici de vreo lecţie pedagogică cu predare continuă, pe care să o primească, indirect, potenţialii infractori din ţărişoara noastră, ci de un semnal sporadic pe care să-l perceapă "societatea civilă". Dar cine e societatea civilă? Se confundă ea cu cetăţenii ţării însetaţi de dreptate? Se confundă ea cu toţi cei nedreptăţiţi chiar de organele judiciare în prelungiţii ani de tranziţie ai democraţiei noastre originale? Nu în mod necesar. Pentru că, la noi, societatea civilă a fost percepută de putere şi de autorităţile judiciare ca o instituţie cvasielitistă, dar cu identitate neclară şi permanent cârtitoare, cu o imagine care, în zilele ei cele mai incisive, avea "privirea speriată, însoţită de o uşoară grimasă" care trăda nu teama faţă de infractori, ci teama faţă de judecători şi de actele lor zilnice. Probabil că, din compasiune pentru această întristată instituţie, magistratul Judecătoriei Sectorului 1 a hotărât să ia o măsură compensatorie, pentru a-i restitui societăţii civile, dacă nu estetica surâsului produs de satisfacţia unui act de dreptate, măcar orgoliul că mai e pomenită din când în când pe la colţurile democraţiei.
Departe de a fi o simplă şi întâmplătoare compunere subiectivă, motivarea judecătoarei ar trebui să-i alarmeze pe cetăţenii de bună-credinţă cu speranţe democratice. Şi nu pentru că motivarea hotărârii ar fi fost făcută în contra principiilor imparţialităţii judecătorului şi a egalităţii cetăţenilor în faţa legii, ci pentru că ea demonstrează că băieţii de la cârma organelor judiciare, oricine ar fi ei, au învăţat că evitarea sau eliminarea opoziţiei se poate face oferindu-le cetăţenilor argumentul şi senzaţia că o iluzorie societate civilă cere, aprobă, veghează şi, la o adică, reglementează continuu, în numele şi în folosul lor, actul de dreptate.
miercuri, 25 martie 2009
Predoiu+Secu`=Love?!
`Nu demult (si tot in Academia Catavencu), umbla o barfa mica si nevinovata cum ca ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, are pregatire informativa. De fapt, l-am mania pe Dumnezeu daca am lasa ditamai ministrul elegant si distins doar in aria de lucru a informatorului, asa ca sa-l lasam pe Dumnezeu in pace si sa-i dam Cezarului ce e al Cezarului: adevarul e ca Predoiu nu are doar functie informativa, ci si grad. Pe undeva pe la SIE, Mihai Razvan stie mai multe. Asa ca, cel putin o vreme, fie vremea la guvernare cat de rea, schimbarile de portofolii nu vor afecta Justitia.`
Restul la...JIR
luni, 16 martie 2009
Solutia ideala:dezincriminarea
Se dezincrimineaza prostitutia, cercetoria, vagabondajul. Dispare incestul intre cei cu varsta peste 13 ani. Mai pot disparea o multime de infractiuni in noul Cod Penal.
Sa ne gandim bine: un cod penal cu mai putine infractiuni, inseamna mai putini infractori. Mai putini infractori inseamna ca tara asta e pe drumul bun spre progres si civilizatie. Ceea ce inseamna mai putine dosare. Mai putine dosare inseamna efort mai bine dozat al magistratului roman. Acum, daca tot suntem platiti mai bine, de ce sa nu vizez si la ziua in care voi intra in sala de judecata cu 2-3 dosare pe sedinta ?! Cum sa nu fiu de acord cu asa reforma?!
.
Cititi JIR
.
marți, 24 februarie 2009
Justiţia se relaxează la mall
Nu e o noutate că, astăzi, cetăţenii români din clasa de mijloc sunt cei care contribuie majoritar la bunăstarea ţării, prin taxele şi impozitele plătite de ei la stat. Ei sunt, pe de altă parte, cei dezamăgiţi de Parlament, o instituţie din ce în ce mai dubioasă prin actele locatarilor ei. Din pricina multiplelor incompetenţe şi a cameleonismului politicienilor noştri, atât de performant încât ar putea concura serios cu hârtia de turnesol, nici o instituţie a statului român, de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul Turismului, nu se mai bucură de încrederea cetăţeanului român din clasa de mijloc. Singura instituţie credibilă şi frecventabilă care-i mai rămăsese acestui cetăţean era mall-ul.
Dacă politicienii noştri şi-au adus aminte de cetăţeni doar în preajma campaniei electorale, când, printr-o sforţare de dimensiuni cosmice, şi-au descoperit pasiuni pentru croşetat şi curăţat spaţii verzi, mall-ul s-a dovedit în gând mai statornic decât robotul care dă ora exactă, iar în faptă mai aplicat decât Constituţia. Zi de zi, mall-ul a tratat cetăţeanul din clasa de mijloc cu respectul pe care îl merită orice ins dintr-o clasă care contribuie esenţial la PIB-ul ţării: i-a ţinut uşile larg deschise, neabătându-se de la program, i-a sondat sincer dorinţele, l-a informat la timp asupra avantajelor disponibile, l-a convins, cu răbdare, de justeţea ofertei lui, i-a dat imediat bunul pe care i l-a promis în schimbul sumei afişate la raft şi chiar l-a recompensat printr-un bonus neaşteptat. Când s-a întâmplat ca un lucru promis cetăţeanului să fi fost, dintr-o eroare, necorespunzător, mall-ul nu şi-a dat demisia, invocând anomalii externe, ci a intervenit prompt, rezolvând eficient majoritatea reclamaţiilor. Pe vreme rea, când se dezlănţuiau moţiuni de cenzură prin Parlament, mall-ul i-a asigurat întotdeauna cetăţeanului cadrul în care-şi putea regăsi calmul, luciditatea şi echilibrul pierdute după nevricoasele discursuri pro şi contra ale parlamentarilor. Acolo cetăţeanul socializa fără anxietate, sorbindu-şi liniştit cafeluţa de dimineaţă, de prânz sau de seară. De acolo cetăţeanul şi-a procurat straiele şi încălţările, înainte de criză şi după apariţia ei. Tot acolo cetăţeanul şi-a putut satisface copleşitoarele curiozităţi despre civilizaţie şi occident, păşind pe marmură, printre vitrine opulente şi vapori de parfum franţuzesc. Din acelaşi loc cetăţeanul îşi lua, ca omu', în virtutea dreptului la viaţă, porţia de pâine şi de circ, rebrenduit astăzi sub numele de entertainment. Numai la mall cetăţenii au simţit, chiar şi în prelungita noastră tranziţie, ce va să zică democraţia autentică: poporul servit, clientul nostru – stăpânul nostru. Pe scurt, la mall, cetăţenii se simţeau mai bine ca acasă. Până mai ieri.
Mall-ul, ultima instituţie care se mai preocupa de interesul cetăţeanului, făcându-i traiul mai suportabil, nu mai este, prin voinţa şi neputinţa guvernanţilor, locul unde te poţi simţi în siguranţă. Afli astăzi cu stupoare că mall-ul e disputat pentru taxe de protecţie la fel ca un butic de cartier şi că, la fiecare colţ, veghează, mai vigilent decât poliţistul de proximitate, un interlop care-ţi creşte, fără să bănuieşti, preţul ceaiului din pahar. Nici priveliştea de interior a mall-ului nu-ţi mai oferă senzaţii reconfortante. Pe lângă firmele luminoase, au început să apară capete sparte şi sânge şiroind pe corpurile atletice ale unor interlopi, ca în trailer-ul unui film cu Jean-Claude Van Damme. La noi, a intervenit o adaptare: băiatul bun, Van Damme, luptător mai mult sau mai puţin sportiv, a fost înlocuit cu băiatul rău, Eugen Preda, luptător sportiv local şi multiplu campion mondial la lupte libere. După această adaptare, totul este pregătit pentru luptă, iar ea poate începe. Şi a început într-un mall cu pretenţii din Bucureşti în 21 februarie 2009, când mai mult de zece interlopi din clanul Preda şi-au luat în primire posturile, contrându-i pe oamenii care asigură paza mall-ului. Numele mall-ului, într-una dintre accepţiunile sale, este emblematic pentru statul nostru de drept: Plaza România. O ţară ca o piaţă şi o piaţă cât o ţară, locul propice pentru certuri ca la piaţă între clanurile interlope şi oricine îndrăzneşte să le stea în cale. După comentariile responsabililor din Poliţia Capitalei, "cearta" din mall-ul Plaza România n-ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că situaţia este, se zice, sub control. Iar afirmaţia n-ar trebui să ne mire atât timp cât controlul pare să vină chiar dinspre Eugen Preda, liderul interlopilor din sectorul 6 şi, simultan, subofiţer la centrul sportiv Dinamo. Cu alte cuvinte, interlopul numit nu e vreun general cu influenţă în România, aşa cum ne-am obişnuit, ci doar un pion pe care Poliţia Română îl poate manevra după cum doreşte pe tabla de şah a cetăţeanului. Dacă asta e situaţia, nu e oare Poliţia Română cea care l-a manevrat, poziţionat sau mişcat în vreun fel pe Eugen Preda în pătrăţica mall-ului Plaza România? Până când răspunsul la această întrebare va fi limpede, e bine să verificăm realitatea înconjurătoare. Eugen Preda, actor principal în încăierarea din Plaza România, şi alţi membrii ai zisului clan, după ce au fost reţinuţi, au fost puşi în libertate de Judecătoria Sectorului 6. Judecătorul nu i-a considerat un pericol public, chiar dacă numele lui Eugen Preda mai figurează în cel puţin alte două încăierări asemănătoare, una în acelaşi mall, iar alta într-o discotecă din Bucureşti. Hotărârea instanţei este, fireşte, motivată în funcţie de probele aduse de Parchet în dosar. Din primele informaţii, se pare că Parchetul nu ar fi prezentat înregistrarea video care să probeze că interlopii au provocat încăierarea cu oamenii din corpul de pază. Această omisiune nu poate explica pe de-a-ntregul hotărârea instanţei. La prima vedere, par să existe doar două explicaţii. Fie Parchetul nu a adus alte probe, acţionând suspect de neprofesionist, fie judecătorul care i-a pus în libertate pe interlopi a ignorat probele din dosar aduse împotriva lor, pe motiv că, după atâta încordare, oamenii trebuie să se relaxeze. Sigur, în aceste condiţii, e clar că prea puţini cetăţeni oneşti vor mai fi relaxaţi în mall, când vor fi obligaţi să stea umăr la umăr cu interlopii de strajă. Totuşi, o soluţie pare să mai existe în privinţa interlopilor: fie le dăm justiţia pe mână, că tot au dovedit mai multă vână în acţiune, fie îi convingem să plece "la muncă" în Italia.
Dacă politicienii noştri şi-au adus aminte de cetăţeni doar în preajma campaniei electorale, când, printr-o sforţare de dimensiuni cosmice, şi-au descoperit pasiuni pentru croşetat şi curăţat spaţii verzi, mall-ul s-a dovedit în gând mai statornic decât robotul care dă ora exactă, iar în faptă mai aplicat decât Constituţia. Zi de zi, mall-ul a tratat cetăţeanul din clasa de mijloc cu respectul pe care îl merită orice ins dintr-o clasă care contribuie esenţial la PIB-ul ţării: i-a ţinut uşile larg deschise, neabătându-se de la program, i-a sondat sincer dorinţele, l-a informat la timp asupra avantajelor disponibile, l-a convins, cu răbdare, de justeţea ofertei lui, i-a dat imediat bunul pe care i l-a promis în schimbul sumei afişate la raft şi chiar l-a recompensat printr-un bonus neaşteptat. Când s-a întâmplat ca un lucru promis cetăţeanului să fi fost, dintr-o eroare, necorespunzător, mall-ul nu şi-a dat demisia, invocând anomalii externe, ci a intervenit prompt, rezolvând eficient majoritatea reclamaţiilor. Pe vreme rea, când se dezlănţuiau moţiuni de cenzură prin Parlament, mall-ul i-a asigurat întotdeauna cetăţeanului cadrul în care-şi putea regăsi calmul, luciditatea şi echilibrul pierdute după nevricoasele discursuri pro şi contra ale parlamentarilor. Acolo cetăţeanul socializa fără anxietate, sorbindu-şi liniştit cafeluţa de dimineaţă, de prânz sau de seară. De acolo cetăţeanul şi-a procurat straiele şi încălţările, înainte de criză şi după apariţia ei. Tot acolo cetăţeanul şi-a putut satisface copleşitoarele curiozităţi despre civilizaţie şi occident, păşind pe marmură, printre vitrine opulente şi vapori de parfum franţuzesc. Din acelaşi loc cetăţeanul îşi lua, ca omu', în virtutea dreptului la viaţă, porţia de pâine şi de circ, rebrenduit astăzi sub numele de entertainment. Numai la mall cetăţenii au simţit, chiar şi în prelungita noastră tranziţie, ce va să zică democraţia autentică: poporul servit, clientul nostru – stăpânul nostru. Pe scurt, la mall, cetăţenii se simţeau mai bine ca acasă. Până mai ieri.
Mall-ul, ultima instituţie care se mai preocupa de interesul cetăţeanului, făcându-i traiul mai suportabil, nu mai este, prin voinţa şi neputinţa guvernanţilor, locul unde te poţi simţi în siguranţă. Afli astăzi cu stupoare că mall-ul e disputat pentru taxe de protecţie la fel ca un butic de cartier şi că, la fiecare colţ, veghează, mai vigilent decât poliţistul de proximitate, un interlop care-ţi creşte, fără să bănuieşti, preţul ceaiului din pahar. Nici priveliştea de interior a mall-ului nu-ţi mai oferă senzaţii reconfortante. Pe lângă firmele luminoase, au început să apară capete sparte şi sânge şiroind pe corpurile atletice ale unor interlopi, ca în trailer-ul unui film cu Jean-Claude Van Damme. La noi, a intervenit o adaptare: băiatul bun, Van Damme, luptător mai mult sau mai puţin sportiv, a fost înlocuit cu băiatul rău, Eugen Preda, luptător sportiv local şi multiplu campion mondial la lupte libere. După această adaptare, totul este pregătit pentru luptă, iar ea poate începe. Şi a început într-un mall cu pretenţii din Bucureşti în 21 februarie 2009, când mai mult de zece interlopi din clanul Preda şi-au luat în primire posturile, contrându-i pe oamenii care asigură paza mall-ului. Numele mall-ului, într-una dintre accepţiunile sale, este emblematic pentru statul nostru de drept: Plaza România. O ţară ca o piaţă şi o piaţă cât o ţară, locul propice pentru certuri ca la piaţă între clanurile interlope şi oricine îndrăzneşte să le stea în cale. După comentariile responsabililor din Poliţia Capitalei, "cearta" din mall-ul Plaza România n-ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că situaţia este, se zice, sub control. Iar afirmaţia n-ar trebui să ne mire atât timp cât controlul pare să vină chiar dinspre Eugen Preda, liderul interlopilor din sectorul 6 şi, simultan, subofiţer la centrul sportiv Dinamo. Cu alte cuvinte, interlopul numit nu e vreun general cu influenţă în România, aşa cum ne-am obişnuit, ci doar un pion pe care Poliţia Română îl poate manevra după cum doreşte pe tabla de şah a cetăţeanului. Dacă asta e situaţia, nu e oare Poliţia Română cea care l-a manevrat, poziţionat sau mişcat în vreun fel pe Eugen Preda în pătrăţica mall-ului Plaza România? Până când răspunsul la această întrebare va fi limpede, e bine să verificăm realitatea înconjurătoare. Eugen Preda, actor principal în încăierarea din Plaza România, şi alţi membrii ai zisului clan, după ce au fost reţinuţi, au fost puşi în libertate de Judecătoria Sectorului 6. Judecătorul nu i-a considerat un pericol public, chiar dacă numele lui Eugen Preda mai figurează în cel puţin alte două încăierări asemănătoare, una în acelaşi mall, iar alta într-o discotecă din Bucureşti. Hotărârea instanţei este, fireşte, motivată în funcţie de probele aduse de Parchet în dosar. Din primele informaţii, se pare că Parchetul nu ar fi prezentat înregistrarea video care să probeze că interlopii au provocat încăierarea cu oamenii din corpul de pază. Această omisiune nu poate explica pe de-a-ntregul hotărârea instanţei. La prima vedere, par să existe doar două explicaţii. Fie Parchetul nu a adus alte probe, acţionând suspect de neprofesionist, fie judecătorul care i-a pus în libertate pe interlopi a ignorat probele din dosar aduse împotriva lor, pe motiv că, după atâta încordare, oamenii trebuie să se relaxeze. Sigur, în aceste condiţii, e clar că prea puţini cetăţeni oneşti vor mai fi relaxaţi în mall, când vor fi obligaţi să stea umăr la umăr cu interlopii de strajă. Totuşi, o soluţie pare să mai existe în privinţa interlopilor: fie le dăm justiţia pe mână, că tot au dovedit mai multă vână în acţiune, fie îi convingem să plece "la muncă" în Italia.
marți, 10 februarie 2009
Judea Turcu-membru AMR
Judecatoarea Turcu revine pe acelasi post de conducere la Tribunal. In plus, revine in Asociatia Magistratilor din Romania. De fapt nici nu plecase: la 3.06.2008, judecatoarea nu era membru al niciunei organizatii, potrivit declaratiei sale de interese. Doua saptamani mai tarziu, devine membru AMR, reinnoindu-si declaratia. Asadar: cum a vazut ca a dat de belea, cum judecatoarea s-a inscris in AMR. Fara nicio verificare, mai ales ca se stia ca in urma cu un an si o luna fusese prinsa la volan in conditii incerte, a fost acceptata. Dupa care, la nici 5 luni de la inscriere, cand lucrurile se inflameaza, se afirma public ca se va discuta cazul ei in AMR. De atunci, tacere.
.
Click pe JIR.
.
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
Predoiu: `Ordon neexecutarea!`
Toti de prin sistemul judiciar am fost nevoiti sa ne cautam dreptatea in justitie in problema salariala. Printre reclamanti, si ANP-istii. Numai ca, cand sa isi execute hotararile irevocabile, ca de obicei ordonatorul de credite (MJ) se opune. Asa ca oamenii, cu hotararea in mana, se duc la executorii judecatoresti. Care incep procedura de poprire a conturilor MJ. Logic, dar nu normal, MJ incearca sa blocheze executarea, facnd contestatie la executare.
.Restul la ...JIR
.
vineri, 9 ianuarie 2009
Coincidente ori ba?!
Avem o noua conducere la CSM. Care a stabilit niste directii de actiune prioritate pt CSM in anul ce urmeaza. Numai ca, daca ne uitam pe planul intocmit intocmit in 2009 de dl. Andreies si pe cel intocmit in ian.2008 de d-na Barbulescu, constatam identitati cam pentru jumatate din lucrare. Eu nu ma gandesc, Doamne fereste, la nestiinta ori la plagiat. Ci doar la lipsa de inspiratie sau, pur si simplu, coincidenta.
.A se citi JIR
.
vineri, 19 decembrie 2008
Habemus minister!
Avem desemnare pentru MJ! Asta seara, Boc si Geoana au concluzionat: ramane Predoiu (desigur, PNL-ul il va da afara maine, daca nu demisioneaza noaptea asta).
Pacat ca e cea mai buna varianta din cate s-au vehiculat...Iar cand ma gandesc cine e in echipa lui de la MJ, imi e clar ca sistemul nu are nicio sansa de reformare, iar lucrurile interne nu vor reusi nicio imbunatatire.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
