De ce Justiţia nu are eroi?
Ultrajuridic: Pentru că Justiţiei române îi lipseşte dimensiunea eroică. Într-o ţară mică, aşa cum e a noastră, nu încap decît oameni mici, care nu pot face decît o justiţie mică. La noi, eroii sunt doar un accident, iar ei pur şi simplu nu încap în Justiţia română, prea mică, prea aglomerată şi prea amorezată de o sumedenie de pitici cu activitate măruntă şi mentalitate nepieptănată.
Cine are "norocul" să fie băgat în puşcărie de Justiţie?
Ultrajuridic: Doar două categorii: cei cu vocaţie penitenciară flagrantă şi naivii care cred că justiţia e oarbă şi estropiată, cînd ea suferă doar de strabism.
Cine nu suportă adevărul-adevărat despre Justiţia română?
Ultrajuridic: Corupţii şi corupătorii, pentru că nu-l pot dosi şi evita, pentru că iese întotdeauna la suprafaţă, pentru că le deconspiră impotenţa, pentru că le reaminteşte că peste justiţia lor tronează alta, pe care n-o mai pot cumpăra şi terfeli ca pe o prostituată de duzină.
S-au perindat tot soiul, Stoica, Stănoiu, Diaconescu, Macovei, Chiuariu, ca miniştri de Justiţie. Cu ce au dat-o în bară fiecare dintre ei?
Ultrajuridic: Toţi au violat-o pe Themis cu capriciile şi cu interesele lor sau ale altora, după care s-au scuzat pe motiv că a fost un viol consimţit şi legal îngăduit de unul sau mai mulţi zei cu nume sfinte: Parlament, Guvern, Preşedinte, Curtea Constituţională. Istoria a consemnat agresiuni cvasiprimitive: nemotivarea hotărîrilor judecătoreşti, politizarea justiţiei, stabilizarea pe "avarie" a reformei, răfuieli cu magistraţii rebeli, epurarea politică din minister.
E imposibil ca judecătorii, procurorii să fie doar proşti, incompetenţi şi nu corupţi?
Ultrajuridic: Dacă judecătorii sau procurorii fac pe proştii de două ori la rînd, şi în prima şi în a doua instanţă, dar nu fac pe deştepţii în ultimă instanţă, e imposibil să nu fie proşti. Dacă fac pe deştepţii în trei instanţe succesive, atunci e imposibil să nu fie corupţi.
Care e procentul de proşti, care e cel de corupţi în justiţia din România?
Ultrajuridic: Procentele sunt perfect egale, pentru că orice prost e un potenţial corupt, iar orice corupt e un prost incontestabil.
Poate un avocat cîştiga un proces şi fără să dea şpagă unui magistrat?
Ultrajuridic: Un proces se poate cîştiga, dar numai în două cazuri: cînd nici una dintre părţi nu dispune de mijloace de influenţare ilicită a magistraţilor sau cînd judecătorul s-a decis să facă dreptate, riscînd intrarea în rîndul celor drepţi cu beneficiul excluderii dintre inepţi.
Un proces se pierde ca e avocatul prost sau că judecătorul e plătit mai bine de partea adversă?
Ultrajuridic: O cauză dreaptă se pierde în Justiţia română numai atunci cînd judecătorul se face că nu vede în dosar dreptul justiţiabilului pe motiv că e mai vizibilă, mai concretă şi mai tare obligaţia pe care şi-a asumat-o partea adversă faţă de judecător. Într-un astfel de caz, un avocat e prost sau inabil numai atunci cînd nu înţelege la timp slăbiciunea pentru ban şi scaun a judecătorului.
Sînteţi cu dreptatea sau cu banul?
Ultrajuridic: În ce ne priveşte, suntem cu dreptatea atunci cînd banul o corupe şi cu banul atunci cînd dreptatea nu se lasă coruptă. Culmea avocaturii nu e să cîştigi procesul, ci să cîştigi ceva din proces atunci cînd el pare în totalitate pierdut.
De ce avocaţii trebuie sa aibă blog, să fie anonimi, că doar ei sînt liberi, nu au constrîngeri ca judecătorii şi procurorii?
Ultrajuridic: De ce trebuie să ai blog? Nu trebuie. Maiorescu zicea că te apuci să scrii dacă ai o simţire care trece dincolo de interesul strîmt al individului şi dacă în capul tău se află un prisos al concepţiunii. Cred că din cauza asta ne-am făcut blog şi din entuziasmul pentru ideea de justiţie, atît cît a mai rămas din el. De ce trebuie să fie anonimi? Nu trebuie. Noi am ales anonimatul pentru că nu umblăm nici după deşertăciunea publicităţii, nici după masochismul de a ne lăsa, cu naivitate, la îndemîna forţelor obscure care controlează sistemul. Cine crede că doar magistraţii au constrîngeri, acela se înşeală. În România constrîngerea e universală, e o lege nescrisă, dar perfect aplicată la comandă.
Cum se intră într-un cabinet de avocatură? Tot cu bani? Cît mai e intrarea?
Ultrajuridic: Orice justiţie mică are şi o piaţă publică mare, unde se negociază aproape orice. Cine doreşte să-şi cumpere un loc de avocat stagiar într-un cabinet de avocat va găsi cu siguranţă un "mare" maestru dispus să răspundă la cerere şi să vîndă aşa ceva. Se aude prin piaţă că preţul pentru un loc de avocat stagiar variază între trei şi zece mii de euro, fără taxe, în funcţie de "mărimea" personalităţii maestrului.