marți, 24 februarie 2009

Justiţia se relaxează la mall

Nu e o noutate că, astăzi, cetăţenii români din clasa de mijloc sunt cei care contribuie majoritar la bunăstarea ţării, prin taxele şi impozitele plătite de ei la stat. Ei sunt, pe de altă parte, cei dezamăgiţi de Parlament, o instituţie din ce în ce mai dubioasă prin actele locatarilor ei. Din pricina multiplelor incompetenţe şi a cameleonismului politicienilor noştri, atât de performant încât ar putea concura serios cu hârtia de turnesol, nici o instituţie a statului român, de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul Turismului, nu se mai bucură de încrederea cetăţeanului român din clasa de mijloc. Singura instituţie credibilă şi frecventabilă care-i mai rămăsese acestui cetăţean era mall-ul.

Dacă politicienii noştri şi-au adus aminte de cetăţeni doar în preajma campaniei electorale, când, printr-o sforţare de dimensiuni cosmice, şi-au descoperit pasiuni pentru croşetat şi curăţat spaţii verzi, mall-ul s-a dovedit în gând mai statornic decât robotul care dă ora exactă, iar în faptă mai aplicat decât Constituţia. Zi de zi, mall-ul a tratat cetăţeanul din clasa de mijloc cu respectul pe care îl merită orice ins dintr-o clasă care contribuie esenţial la PIB-ul ţării: i-a ţinut uşile larg deschise, neabătându-se de la program, i-a sondat sincer dorinţele, l-a informat la timp asupra avantajelor disponibile, l-a convins, cu răbdare, de justeţea ofertei lui, i-a dat imediat bunul pe care i l-a promis în schimbul sumei afişate la raft şi chiar l-a recompensat printr-un bonus neaşteptat. Când s-a întâmplat ca un lucru promis cetăţeanului să fi fost, dintr-o eroare, necorespunzător, mall-ul nu şi-a dat demisia, invocând anomalii externe, ci a intervenit prompt, rezolvând eficient majoritatea reclamaţiilor. Pe vreme rea, când se dezlănţuiau moţiuni de cenzură prin Parlament, mall-ul i-a asigurat întotdeauna cetăţeanului cadrul în care-şi putea regăsi calmul, luciditatea şi echilibrul pierdute după nevricoasele discursuri pro şi contra ale parlamentarilor. Acolo cetăţeanul socializa fără anxietate, sorbindu-şi liniştit cafeluţa de dimineaţă, de prânz sau de seară. De acolo cetăţeanul şi-a procurat straiele şi încălţările, înainte de criză şi după apariţia ei. Tot acolo cetăţeanul şi-a putut satisface copleşitoarele curiozităţi despre civilizaţie şi occident, păşind pe marmură, printre vitrine opulente şi vapori de parfum franţuzesc. Din acelaşi loc cetăţeanul îşi lua, ca omu', în virtutea dreptului la viaţă, porţia de pâine şi de circ, rebrenduit astăzi sub numele de entertainment. Numai la mall cetăţenii au simţit, chiar şi în prelungita noastră tranziţie, ce va să zică democraţia autentică: poporul servit, clientul nostru – stăpânul nostru. Pe scurt, la mall, cetăţenii se simţeau mai bine ca acasă. Până mai ieri.

Mall-ul, ultima instituţie care se mai preocupa de interesul cetăţeanului, făcându-i traiul mai suportabil, nu mai este, prin voinţa şi neputinţa guvernanţilor, locul unde te poţi simţi în siguranţă. Afli astăzi cu stupoare că mall-ul e disputat pentru taxe de protecţie la fel ca un butic de cartier şi că, la fiecare colţ, veghează, mai vigilent decât poliţistul de proximitate, un interlop care-ţi creşte, fără să bănuieşti, preţul ceaiului din pahar. Nici priveliştea de interior a mall-ului nu-ţi mai oferă senzaţii reconfortante. Pe lângă firmele luminoase, au început să apară capete sparte şi sânge şiroind pe corpurile atletice ale unor interlopi, ca în trailer-ul unui film cu Jean-Claude Van Damme. La noi, a intervenit o adaptare: băiatul bun, Van Damme, luptător mai mult sau mai puţin sportiv, a fost înlocuit cu băiatul rău, Eugen Preda, luptător sportiv local şi multiplu campion mondial la lupte libere. După această adaptare, totul este pregătit pentru luptă, iar ea poate începe. Şi a început într-un mall cu pretenţii din Bucureşti în 21 februarie 2009, când mai mult de zece interlopi din clanul Preda şi-au luat în primire posturile, contrându-i pe oamenii care asigură paza mall-ului. Numele mall-ului, într-una dintre accepţiunile sale, este emblematic pentru statul nostru de drept: Plaza România. O ţară ca o piaţă şi o piaţă cât o ţară, locul propice pentru certuri ca la piaţă între clanurile interlope şi oricine îndrăzneşte să le stea în cale. După comentariile responsabililor din Poliţia Capitalei, "cearta" din mall-ul Plaza România n-ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că situaţia este, se zice, sub control. Iar afirmaţia n-ar trebui să ne mire atât timp cât controlul pare să vină chiar dinspre Eugen Preda, liderul interlopilor din sectorul 6 şi, simultan, subofiţer la centrul sportiv Dinamo. Cu alte cuvinte, interlopul numit nu e vreun general cu influenţă în România, aşa cum ne-am obişnuit, ci doar un pion pe care Poliţia Română îl poate manevra după cum doreşte pe tabla de şah a cetăţeanului. Dacă asta e situaţia, nu e oare Poliţia Română cea care l-a manevrat, poziţionat sau mişcat în vreun fel pe Eugen Preda în pătrăţica mall-ului Plaza România? Până când răspunsul la această întrebare va fi limpede, e bine să verificăm realitatea înconjurătoare. Eugen Preda, actor principal în încăierarea din Plaza România, şi alţi membrii ai zisului clan, după ce au fost reţinuţi, au fost puşi în libertate de Judecătoria Sectorului 6. Judecătorul nu i-a considerat un pericol public, chiar dacă numele lui Eugen Preda mai figurează în cel puţin alte două încăierări asemănătoare, una în acelaşi mall, iar alta într-o discotecă din Bucureşti. Hotărârea instanţei este, fireşte, motivată în funcţie de probele aduse de Parchet în dosar. Din primele informaţii, se pare că Parchetul nu ar fi prezentat înregistrarea video care să probeze că interlopii au provocat încăierarea cu oamenii din corpul de pază. Această omisiune nu poate explica pe de-a-ntregul hotărârea instanţei. La prima vedere, par să existe doar două explicaţii. Fie Parchetul nu a adus alte probe, acţionând suspect de neprofesionist, fie judecătorul care i-a pus în libertate pe interlopi a ignorat probele din dosar aduse împotriva lor, pe motiv că, după atâta încordare, oamenii trebuie să se relaxeze. Sigur, în aceste condiţii, e clar că prea puţini cetăţeni oneşti vor mai fi relaxaţi în mall, când vor fi obligaţi să stea umăr la umăr cu interlopii de strajă. Totuşi, o soluţie pare să mai existe în privinţa interlopilor: fie le dăm justiţia pe mână, că tot au dovedit mai multă vână în acţiune, fie îi convingem să plece "la muncă" în Italia.

marți, 10 februarie 2009

Judea Turcu-membru AMR

Judecatoarea Turcu revine pe acelasi post de conducere la Tribunal. In plus, revine in Asociatia Magistratilor din Romania. De fapt nici nu plecase: la 3.06.2008, judecatoarea nu era membru al niciunei organizatii, potrivit declaratiei sale de interese. Doua saptamani mai tarziu, devine membru AMR, reinnoindu-si declaratia. Asadar: cum a vazut ca a dat de belea, cum judecatoarea s-a inscris in AMR. Fara nicio verificare, mai ales ca se stia ca in urma cu un an si o luna fusese prinsa la volan in conditii incerte, a fost acceptata. Dupa care, la nici 5 luni de la inscriere, cand lucrurile se inflameaza, se afirma public ca se va discuta cazul ei in AMR. De atunci, tacere.
.
Click pe JIR.
.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Predoiu: `Ordon neexecutarea!`

Toti de prin sistemul judiciar am fost nevoiti sa ne cautam dreptatea in justitie in problema salariala. Printre reclamanti, si ANP-istii. Numai ca, cand sa isi execute hotararile irevocabile, ca de obicei ordonatorul de credite (MJ) se opune. Asa ca oamenii, cu hotararea in mana, se duc la executorii judecatoresti. Care incep procedura de poprire a conturilor MJ. Logic, dar nu normal, MJ incearca sa blocheze executarea, facnd contestatie la executare.
.
Restul la ...JIR
.

vineri, 9 ianuarie 2009

Coincidente ori ba?!

Avem o noua conducere la CSM. Care a stabilit niste directii de actiune prioritate pt CSM in anul ce urmeaza. Numai ca, daca ne uitam pe planul intocmit intocmit in 2009 de dl. Andreies si pe cel intocmit in ian.2008 de d-na Barbulescu, constatam identitati cam pentru jumatate din lucrare. Eu nu ma gandesc, Doamne fereste, la nestiinta ori la plagiat. Ci doar la lipsa de inspiratie sau, pur si simplu, coincidenta.
.
A se citi JIR
.

vineri, 19 decembrie 2008

Habemus minister!

Avem desemnare pentru MJ! Asta seara, Boc si Geoana au concluzionat: ramane Predoiu (desigur, PNL-ul il va da afara maine, daca nu demisioneaza noaptea asta).
Pacat ca e cea mai buna varianta din cate s-au vehiculat...Iar cand ma gandesc cine e in echipa lui de la MJ, imi e clar ca sistemul nu are nicio sansa de reformare, iar lucrurile interne nu vor reusi nicio imbunatatire.
Cititi cronologia a doua zile de zvonuri: Aici si HM.

joi, 18 decembrie 2008

Guvernul care se spală pe mâini de justiţie

Coaliţia surprinzător de social - democrato - conservator - liberală se chinuie să producă o listă cu miniştri, după ce şi-au împărţit frăţeşte numărul portofoliilor. Au început să apară deja liste cu cei desemnaţi pentru ocuparea fotoliilor ministeriale. Găsirea "independentului" de la justiţie se dovedeşte a fi însă dificilă. S-au vehiculat ceva nume, dar nu avem nici o certitudine.
.
De ce 'independent' la justiţie?
.
A fost una dintre primele decizii anunţate de Coaliţie, deşi, din câte-mi amintesc am votat nişte partide care ar trebui să-şi asume responsabilitatea deplină a guvernării. Chiar dacă s-au aliat împotriva firii, responsabilitatea guvernării, că asta înţeleg că-i mână în luptă, înseamnă şi Ministerul Justiţiei.

Chiar nu s-a găsit nici un jurist de o oarecare notorietate profesională prin PSD, PC sau PD-L care să-şi dorească să fie ministrul justiţiei? Parcă era intesat Victor Ponta. În cărţi părea să fie şi Cristian Diaconescu. PD-L n-a generat pretendenţi din rândul partidului, dar anterior alegerilor a dat drept certă opţiunea pentru Monica Macovei.
.
Poate că încă nu e foarte evident, dar cred că în spatele discursului cu "independentul de la justiţie" se ascunde o manipulare politică de proporţii. Nici un partid nu vrea să-şi rişte simpatia electorală asumându-şi responsabilitatea pentru justiţie. În primul rând pentru că asociaţii la guvernare au proprii dalmaţieni care n-ar vrea să-şi rişte mântuirea penală cu acuzaţii de favoritism politic în faţa judecătorului sau procurorului.
(...)
continuare pe Penifest

Procurori cu probleme

Enervata ca judecatorul cauzei a admis ca un martor (banuit ca ar fi fost influentat de procurori) sa raspunda daca inainte de proces s-a prezentat la sediul DNA pentru anumite discutii, Liliana Zamfirescu s-a dezbracat de roba si a trantit cu ea de masa. Procuroarea Alina Simona Catană de la Parchetul de pe langă Judecătoria Piatra Neamţ a fost exclusă din magistratură şi Gabriel Salontai, procuror la Parchetul de pe langă Judecătoria Tarnăveni, a rămas fără 15 % din salariu timp de o lună. Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, Dan Deac, a fost prins cu minciuna. Marian Stănciulescu, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş are o avere estimată la peste 10 milioane de euro. Un prim-procuror din Vişeul de Sus trimite infractorii... la spovedanie. Se fac cercetări prealabile referitoare la conduita procurorului de la Parchetul de pe langă Tribunalul Bucureşti care instrumentează dosarul interlopului Sile Pietroi.

A se citi Justitiar Roman

vineri, 28 noiembrie 2008

CSM şi judecătorii din ţara minunilor

Am aflat din ziarul Ziua că un grup de 30 de judecători ai Curţii de Apel Cluj a depus o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM") împotriva judecătorului Cristi Danileţ, pentru că acesta ar fi ofensat corpul de magistraţi clujeni prin câteva afirmaţii făcute la Băişoara. După cât de compact s-au strâns semnăturile grupului, te gândeşti că cine ştie ce injustă sudalmă cu foc şi pucioasă a aruncat colegul lor, judecătorul Cristi Danileţ, înspre zisul corp de şi-au muiat repede degeţelele în cerneală ca să semneze apăsat reclamaţia. Dacă e să ne luăm după însufleţirea aparentă a reclamanţilor, ai zice că ea e musai o dovadă a devotamentului judecătorilor faţă de prestigiul şi imparţialitatea justiţiei, ba chiar o ofrandă vie pentru onoarea judecătorilor care, zi de zi şi ceas de ceas, veghează la respectarea tuturor drepturilor cetăţeneşti şi la curmarea fiecărui abuz, oricât de minuscul, din ţărişoara noastră.

Dar care sunt nepermisele afirmaţii făcute de judecătorul Cristi Danileţ? Cumva că judecătorii îi achită sau îi pun în libertate pe infractorii arestaţi ca să nu-i traumatizeze psihic?, că sunt mână în mână cu mafia imobiliară ca să stimuleze tranzacţiile cu case şi terenuri din piaţă?, că, dacă li se ordonă pe cale ierarhică, îţi încuviinţează expertiză chiar şi pe Marte sau pe Jupiter?, că dau hotărâri cu o motivare de un real folos pentru studiile aprofundate pe linia delirului juridic? sau că fac licitaţii pe soluţia de caz pentru a se familiariza mai bine cu procedurile achiziţiilor publice? că, în contencios administrativ, se fac zid de apărare pentru varii instituţii de stat, ca să nu le sufle vântul jilţul, salariul şi privilegiile? că dau dreptatea doar în spiritul echităţii faţă de pretenţiile propriilor rubedenii şi amici? că nu le oferă cetăţenilor măcar o felie de lămâie, când încrederea lor în justiţie a ajuns la cote ameţitoare? Asta o fi afirmat judecătorul Cristi Danileţ? Ei bine, nu, n-a afirmat asta, ci că: "sistemul este din păcate o încrengătura de relaţii, începând de la grefier până la magistrat.... în cercurile justiţiei se ştiu foarte bine tarifele care sunt necesare pentru a se trânti o sentinţă, de la grefier, la judecător." Cum, doar atât? E asta vreo noutate, vreo minciună, vreo samavolnicie? Păi nu duduie în fiecare zi colbul ţărişoarei noastre, mai ceva ca la o invazie a barbarilor, din cauza puhoiului de ştiri, mărturii şi emisiuni televizate în care nedreptatea e dată pe faţă? Iar judecătorii clujeni abia acum ajung să se mire perplex când Cristi Danileţ spune ce spune?! Nu a mai spus-o însuşi Preşedintele României, cu afirmaţia că justiţia a devenit "aproape un lux"? Oare nu la tarifele de cumpărare a justiţiei se referea el, chiar el, care, după Constituţie, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice? Cum funcţionează, deci, autoritatea judecătorească după afirmaţia Preşedintelui României, care are la dispoziţie informările făcute de serviciile secrete?

Şi nu vedem noi destul atâtea hotărâri date strâmb, cel puţin în primă instanţă? Sau procentul de hotărâri judecătoreşti strâmbe, casate, modificate, schimbate nu e un indicator al corupţiei, în condiţiile în care greşeala judecătorului e puţin probabilă atunci când are la îndemână argumentele părţilor din dosar? Oare pe ce se bazează cei 30 de judecători din sacrosancta Curte de Apel din Cluj? Cumva pe ideea că e dificil să probezi încrengătura de relaţii, cu tarife cu tot? Şmecheria asta o folosesc toţi şpăgarii şi clienţii sistemului judiciar român. Se ascund ca şobolanii în diferite locuri puturoase, clănţănind prin diferite metode de comunicare, inclusiv prin interpuşi, ca să nu fie prinşi. Dar noi zicem că tot îi prindem, dacă aplicăm metoda logică a inducţiei: dacă iese fum, atunci există foc. Când hotărârile judecătoreşti sunt strâmbe, iar motivarea lor este nu doar neconvingătoare, ci juridic abjectă, ca un fum negru şi înecăcios, atunci e clar că dreptatea a fost deturnată şi că judecătorul a fost corupt.

Prin urmare, solicităm CSM să aplice urgent această metodă în ce-i priveşte pe magistraţii care au avut în mână dosarele "Revoluţiei din 1989", dosarul "Omar Hayssam" şi în altele similare pentru a ne dovedi că este garantul independenţei unei justiţii autentice şi nu garantul independenţei unei justiţii corupte. Pentru că, oricât ar fi ea de independentă, justiţia trebuie să fie, mai înainte de toate, una autentică şi incoruptibilă. Când o naţiune întreagă îşi strigă neîncrederea în justiţie, atunci justiţia e coruptă, oricât de sacrosancţi se cred judecătorii aflaţi pe scaunele ei. Şi ne punem întrebarea legitimă: de ce n-au reclamant judecătorii de la Cluj de fiecare dată când s-au dat legi cu dedicaţie, când banul public (care e şi al lor) a fost furat, când resursele naturale ale ţării au fost date pe nimic la străini, când legile anticorupţie au fost blocate, când statul le-a luat cetăţenilor casele, când le-a luat a doua oară casele sau când s-au emis ordonanţe de urgenţă pentru suspendarea legilor votate în parlament? De ce n-au reclamant atunci când au trebuit să caseze sau să modifice hotărârile pestilenţiale ale unor colegi la fel de sacrosancţi? În acest context, nu este afirmaţia judecătorului Cristi Danileţ o simplă manifestare a îndatoririi sale de a promova supremaţia legii, statul de drept şi de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, exact aşa cum îi cere art. 7 din Codul deontologic? Nu e conduita sa una curajoasă şi demnă, atunci când e vădit că, în atâtea şi atâtea cazuri cheie, legea, pe care judecătorii sunt chemaţi să o aplice, nu e decât un instrument de spoliere în mâna unor netrebnici şi o ticăloşie faţă de această naţiune oropsită? Sau toate aceste mârşăvii, la fel de rare ca ciupercile după ploaie, rămân neluate în seamă de CSM şi de judecătorii noştri, pe motiv că sunt doar nişte minuni inexplicabile, care, din când în când, se pogoară peste ei din straturile mistice ale eternei şi fascinantei noastre patrii?

sâmbătă, 18 octombrie 2008

A.Nastase vs UNJR

Pe 13 aug 2008, Camera Deputatilor a respins solicitarea de a cere urmarirea penala contra lui Adrian Nastase pentru fapte de coruptie. Pe 9 sept 2008 UNJR, asociatie constituita din judecatori, a atacat in procedura contenciosului administrativ acesta decizie. Azi vad ca Adrian Nastase a sesizat CSM cu privire la UNJR si acuza de lipsa de profesionalism sau rea credinta pe judecatorii semnatari, spunand ca acestia ar fi incalcat principiul separatiei puterilor in stat.
.
In intregime la JIR.
.

luni, 6 octombrie 2008

Directoriada ANP: Tiberiu Ungureanu, sef la prevenirea criminalitatii, se vrea şef mai mare cu fals în declaraţii

.
Urmează etapa selectării dosarelor de concurs pentru candidaţii la funcţiile de conducere din ANP. Se verifică, după cum ştiţi, îndeplinirea condiţiilor generale şi specifice pentru ocuparea unui astfel de post. Probă fără emoţii pentru cei care nu au nimic de ascuns.
.
Tiberiu Ungureanu - demis în 2005, nu poate candida până în 2011
.
Tiberiu Ungureanu, seful Directiei pentru Prevenirea Criminalitatii in Mediul Penitenciar (DPCMP) - fost DGPA / SIPA, nu respectă condiţiile legale pentru a candida. Prin noiembrie 2005 a fost demis din funcţia de şef al Serviciului Teritorial 9 - Craiova, din cadrul Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie (DGPA). Astfel, deşi are cei 3 ani de vechime în sistem, Ungureanu nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 11 lit. g) din legea 293/2004 privind statutul funcţionarilor din din ANP.
.
Cum prevederile legale sunt destul de clare domnul Ungureanu ar trebui să fie respins fără discuţii de către Comisia de Concurs. Dacă se va întâmpla aşa rămâne însă de văzut. Pretexte se pot găsi pentru orice, chiar dacă Ungureanu a fost demis din funcţie pentru incompetenţă managerială şi există documente care să dovedească asta.
.
Fals în declaraţii pentru directoriadă
.
Raportul de control din 2005, împreună cu decizia de demitere există în arhiva operativă a fostei DGPA şi la dosarul de personal, ne spun sursele noastre. Cu toate acestea, Ungureanu a avut tupeul să declare, pe proprie răspundere, că nu a fost "eliberat din motive imputabile sau demis dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani". A comis, cu bună ştiinţă, un fals în declaraţii sperând că nimeni nu va observa.
După cum ştiţi falsul în declaraţii este o faptă incriminată de codul penal tocmai pentru că indivizi precum Ungureanu să nu poată minţi cu graţie o instituţie publică. Art. 292 Cod penal prevede că "Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."
.
Comisia de concurs, decizie dificilă
.
Ce va face Comisia de Concurs, asta e întrebarea? Depinde ce instrucţiuni a primit. Cel mai probabil va închide ochii şi nu va face scandal, doar vin alegerile. Va încerca să rezolve discret problema. Cineva însă ar trebui să sesizeze instituţiile în drept pentru acest fals în declaraţii.
Posibil, să asistăm la o dispută între membrii Comisiei. În acest caz, dacă se găsesc cîrcotaşi, va decide 'şeful'. Dacă, întâmplător, şeful este şi persoana care i-a promis sprijin lui Ungureanu dosarul va trece. Dacă nu, mincinosul va trebui să-şi facă timp pentru a se ocupa şi de alte declaraţii, de această dată în calitate de făptuitor.
.
Link-uri utile:
Directoriada ANP: despre candidaţi
Directoriada ANP: 50 de candidaţi pentru 28 de posturi
Doi prieteni în arhiva SIPA*
Primul corupt
.