marți, 24 februarie 2009

Justiţia se relaxează la mall

Nu e o noutate că, astăzi, cetăţenii români din clasa de mijloc sunt cei care contribuie majoritar la bunăstarea ţării, prin taxele şi impozitele plătite de ei la stat. Ei sunt, pe de altă parte, cei dezamăgiţi de Parlament, o instituţie din ce în ce mai dubioasă prin actele locatarilor ei. Din pricina multiplelor incompetenţe şi a cameleonismului politicienilor noştri, atât de performant încât ar putea concura serios cu hârtia de turnesol, nici o instituţie a statului român, de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul Turismului, nu se mai bucură de încrederea cetăţeanului român din clasa de mijloc. Singura instituţie credibilă şi frecventabilă care-i mai rămăsese acestui cetăţean era mall-ul.

Dacă politicienii noştri şi-au adus aminte de cetăţeni doar în preajma campaniei electorale, când, printr-o sforţare de dimensiuni cosmice, şi-au descoperit pasiuni pentru croşetat şi curăţat spaţii verzi, mall-ul s-a dovedit în gând mai statornic decât robotul care dă ora exactă, iar în faptă mai aplicat decât Constituţia. Zi de zi, mall-ul a tratat cetăţeanul din clasa de mijloc cu respectul pe care îl merită orice ins dintr-o clasă care contribuie esenţial la PIB-ul ţării: i-a ţinut uşile larg deschise, neabătându-se de la program, i-a sondat sincer dorinţele, l-a informat la timp asupra avantajelor disponibile, l-a convins, cu răbdare, de justeţea ofertei lui, i-a dat imediat bunul pe care i l-a promis în schimbul sumei afişate la raft şi chiar l-a recompensat printr-un bonus neaşteptat. Când s-a întâmplat ca un lucru promis cetăţeanului să fi fost, dintr-o eroare, necorespunzător, mall-ul nu şi-a dat demisia, invocând anomalii externe, ci a intervenit prompt, rezolvând eficient majoritatea reclamaţiilor. Pe vreme rea, când se dezlănţuiau moţiuni de cenzură prin Parlament, mall-ul i-a asigurat întotdeauna cetăţeanului cadrul în care-şi putea regăsi calmul, luciditatea şi echilibrul pierdute după nevricoasele discursuri pro şi contra ale parlamentarilor. Acolo cetăţeanul socializa fără anxietate, sorbindu-şi liniştit cafeluţa de dimineaţă, de prânz sau de seară. De acolo cetăţeanul şi-a procurat straiele şi încălţările, înainte de criză şi după apariţia ei. Tot acolo cetăţeanul şi-a putut satisface copleşitoarele curiozităţi despre civilizaţie şi occident, păşind pe marmură, printre vitrine opulente şi vapori de parfum franţuzesc. Din acelaşi loc cetăţeanul îşi lua, ca omu', în virtutea dreptului la viaţă, porţia de pâine şi de circ, rebrenduit astăzi sub numele de entertainment. Numai la mall cetăţenii au simţit, chiar şi în prelungita noastră tranziţie, ce va să zică democraţia autentică: poporul servit, clientul nostru – stăpânul nostru. Pe scurt, la mall, cetăţenii se simţeau mai bine ca acasă. Până mai ieri.

Mall-ul, ultima instituţie care se mai preocupa de interesul cetăţeanului, făcându-i traiul mai suportabil, nu mai este, prin voinţa şi neputinţa guvernanţilor, locul unde te poţi simţi în siguranţă. Afli astăzi cu stupoare că mall-ul e disputat pentru taxe de protecţie la fel ca un butic de cartier şi că, la fiecare colţ, veghează, mai vigilent decât poliţistul de proximitate, un interlop care-ţi creşte, fără să bănuieşti, preţul ceaiului din pahar. Nici priveliştea de interior a mall-ului nu-ţi mai oferă senzaţii reconfortante. Pe lângă firmele luminoase, au început să apară capete sparte şi sânge şiroind pe corpurile atletice ale unor interlopi, ca în trailer-ul unui film cu Jean-Claude Van Damme. La noi, a intervenit o adaptare: băiatul bun, Van Damme, luptător mai mult sau mai puţin sportiv, a fost înlocuit cu băiatul rău, Eugen Preda, luptător sportiv local şi multiplu campion mondial la lupte libere. După această adaptare, totul este pregătit pentru luptă, iar ea poate începe. Şi a început într-un mall cu pretenţii din Bucureşti în 21 februarie 2009, când mai mult de zece interlopi din clanul Preda şi-au luat în primire posturile, contrându-i pe oamenii care asigură paza mall-ului. Numele mall-ului, într-una dintre accepţiunile sale, este emblematic pentru statul nostru de drept: Plaza România. O ţară ca o piaţă şi o piaţă cât o ţară, locul propice pentru certuri ca la piaţă între clanurile interlope şi oricine îndrăzneşte să le stea în cale. După comentariile responsabililor din Poliţia Capitalei, "cearta" din mall-ul Plaza România n-ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că situaţia este, se zice, sub control. Iar afirmaţia n-ar trebui să ne mire atât timp cât controlul pare să vină chiar dinspre Eugen Preda, liderul interlopilor din sectorul 6 şi, simultan, subofiţer la centrul sportiv Dinamo. Cu alte cuvinte, interlopul numit nu e vreun general cu influenţă în România, aşa cum ne-am obişnuit, ci doar un pion pe care Poliţia Română îl poate manevra după cum doreşte pe tabla de şah a cetăţeanului. Dacă asta e situaţia, nu e oare Poliţia Română cea care l-a manevrat, poziţionat sau mişcat în vreun fel pe Eugen Preda în pătrăţica mall-ului Plaza România? Până când răspunsul la această întrebare va fi limpede, e bine să verificăm realitatea înconjurătoare. Eugen Preda, actor principal în încăierarea din Plaza România, şi alţi membrii ai zisului clan, după ce au fost reţinuţi, au fost puşi în libertate de Judecătoria Sectorului 6. Judecătorul nu i-a considerat un pericol public, chiar dacă numele lui Eugen Preda mai figurează în cel puţin alte două încăierări asemănătoare, una în acelaşi mall, iar alta într-o discotecă din Bucureşti. Hotărârea instanţei este, fireşte, motivată în funcţie de probele aduse de Parchet în dosar. Din primele informaţii, se pare că Parchetul nu ar fi prezentat înregistrarea video care să probeze că interlopii au provocat încăierarea cu oamenii din corpul de pază. Această omisiune nu poate explica pe de-a-ntregul hotărârea instanţei. La prima vedere, par să existe doar două explicaţii. Fie Parchetul nu a adus alte probe, acţionând suspect de neprofesionist, fie judecătorul care i-a pus în libertate pe interlopi a ignorat probele din dosar aduse împotriva lor, pe motiv că, după atâta încordare, oamenii trebuie să se relaxeze. Sigur, în aceste condiţii, e clar că prea puţini cetăţeni oneşti vor mai fi relaxaţi în mall, când vor fi obligaţi să stea umăr la umăr cu interlopii de strajă. Totuşi, o soluţie pare să mai existe în privinţa interlopilor: fie le dăm justiţia pe mână, că tot au dovedit mai multă vână în acţiune, fie îi convingem să plece "la muncă" în Italia.

marți, 10 februarie 2009

Judea Turcu-membru AMR

Judecatoarea Turcu revine pe acelasi post de conducere la Tribunal. In plus, revine in Asociatia Magistratilor din Romania. De fapt nici nu plecase: la 3.06.2008, judecatoarea nu era membru al niciunei organizatii, potrivit declaratiei sale de interese. Doua saptamani mai tarziu, devine membru AMR, reinnoindu-si declaratia. Asadar: cum a vazut ca a dat de belea, cum judecatoarea s-a inscris in AMR. Fara nicio verificare, mai ales ca se stia ca in urma cu un an si o luna fusese prinsa la volan in conditii incerte, a fost acceptata. Dupa care, la nici 5 luni de la inscriere, cand lucrurile se inflameaza, se afirma public ca se va discuta cazul ei in AMR. De atunci, tacere.
.
Click pe JIR.
.