Penitenciar - Morcovul din dosul directorului penitenciarelor

Cine sunteti?

Hehe. In mod cert avem o problema de identitate. Intr-o lume schizoida, incercam sa ne adaptam. Dar dupa cat de urat pute treaba, cred ca suntem morcovul din dosul domnului Iosif (n.r. directorul general ANP), martorii indeciziei domnului Predoiu si oglinda propriei noastre lasitati. Avem personalitati multiple; ne pliem pe realitatile din sistem. Ah, mai suntem sotii, sotiile, nepotii, matusile, unchii celor din sistem. Noi, nepoteii, reprezentam cam jumatate din cei 12 mii de angajati ai sistemului. Asta pe acte. Nu ne mai numaram si prietenii.

De ce e nevoie de blog la penitenciare? Ce ne doare la penitenciare?

Ne doare fundul. L-am pus la bataie de atat de multe ori, fara sa cracnim, ba cateodata chiar am dat si altora jos pantalonii cu zel de tortionar ca sa putem noi parveni. Pana acum am fost, in raport cu colegii, cand activi, cand pasivi, in functie de favorurile venite de sus. In raport cu cei din conducere, insa, intotdeauna ne-am gonflat la cerere. Ba chiar am mimat placerea. Ca atare, dupa cum am zis la prima intrebare, ne-am gandit sa echilibram situatia. Si am facut blog-ul asta.

Ce reprezinta fotoliul de sef al penitenciarelor pentru orice guvernare?

Cel mai adesea spaga pentru prietenul ministrului justitiei. In special daca esti magistrat. 6000 de coco pe luna. 8000, daca e vreo sarbatoare, ca vine si prima de porc. Chiar si de Pasti, tot prima de porc as numi-o.

Pana la urma, fotoliul asta e testul competentei si onestitatii unui guvern. Miza politica in activitatea penitenciarelor este inexistenta. De aceea devine un test de integritate si profesionalism pentru orice ministru al justitiei si guvern, in ansamblul lui. Daca numesti un director general competent si onest, atunci e limpede ca doresti o reforma reala si institutii performante. Daca numesti un bou, atunci devine evident ca este o forma de recompensa pentru slugile partidului.

Cata reeducare incape in penitenciare?

Nu prea incape, ca ar trebui sa incepem cu noi. Da' suntem prea ocupati sa ne razboim intre noi, X cu Y, subalternul cu seful, paza cu reeducarea, conducerea ANP cu fostele echipe si toti cu detinutii. 75% din ei sunt recidivisti sau cu antecedente penale. Probabil, restul de 25% care nu se intoarce in penitenciare fie moare dupa liberare, fie nu mai este prins la furat. Completam ca prostii mii de hartii, facem raportari false si, an de an, la bilant, mai urcam graficele putin cu mandrie proletara. Imi amintesc ca cei de la ANP, de la reeducare, ajunsesera in situatia ilara sa raporteze un numar de detinuti participanti la programele de reeducare mai mare decat numarul efectiv de persoane incarcerate. Probabil stateau la usa si numarau intrarile si iesirile detinutului.

De ce le este frica angajatilor din penitenciare? De ce nu regandesc sistemul?

De ce? Asta o intrebare speculativa. Nu putem raspunde noi pentru altii. Explicatia sta in etimologia cuvantului speculativ. In fata oglinzii ne vedem doar pe noi. E adevarat, blog-ul nostru este destul de militantist, iar multe dintre mesajele noastre incearca sa trezeasca demnitatea in fiecare din noi. Dar nu suntem mantuitori. Asa ca fiecare trebuie sa se uite in oglinda, sa-si chestioneze propria constiinta si sa gaseasca raspunsul. Daca vreti sa va enumar cauze concrete, atunci va reamintesc ca, in cateva luni, aproape o cincime din personalul ANP a fost macelarita: oameni santajati sa-si dea demisia, fortati sa se pensioneze, detasati la sute de kilometri departare de casa. Nimeni nu le-a luat apararea. Iar hiene gata sa muste din hoituri se gasesc intotdeauna. Nu exista reguli pentru promovare, detasare sau premiere. Totul se face din pix, printr-o semnatura abuziva si discretionara. Dar sefii n-au dus deciziile lor aberante pana la capat cu propriile maini. Insa ne e mai comod asa. Pana ne vine si nou randul. Iar atunci stam in bodega si injuram sistemul si universul, uitand cine e cu adevarat responsabil: noi insine.

De ce nu regandesc sistemul? Ne-am obisnuit sa gandeasca altii pentru noi. Iar cei din conducere nu gandesc. Asa ca ne invartim intr-un cerc vicios al lasitatii, dezinteresului si prostiei.

Cum se da spaga unui sef de penitenciar?

Prin numirea fara concurs in functia de director de penitenciar. Dupa aceea totul devine un aranjament. Sunt prost, incompetent, corupt, deci nu pot sa supravietuiesc in aceasta functie decat prin abuz, coruptie si obedienţă. Ca atare, sistemul raspunde la stimuli si capata imagine mea de sef. Comportamentele discretionare si ticaloase se imprumuta foarte usor. Iar apoi nu mai e nevoie sa te siluiască nimeni din afara pentru a aparea noi pui ai incompetentei si abuzului. Sistemul e androgin şi se reproduce singur. Nu cred insa ca reciproca e valabila. Stiti zicala cu butoiul cu vin si picatura de otet. Invers nu merge.

Cum functioneaza in prezent SIPA?

Si-a schimbat denumirea.