CSM şi judecătorii din ţara minunilor

Am aflat din ziarul Ziua că un grup de 30 de judecători ai Curţii de Apel Cluj a depus o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM") împotriva judecătorului Cristi Danileţ, pentru că acesta ar fi ofensat corpul de magistraţi clujeni prin câteva afirmaţii făcute la Băişoara. După cât de compact s-au strâns semnăturile grupului, te gândeşti că cine ştie ce injustă sudalmă cu foc şi pucioasă a aruncat colegul lor, judecătorul Cristi Danileţ, înspre zisul corp de şi-au muiat repede degeţelele în cerneală ca să semneze apăsat reclamaţia. Dacă e să ne luăm după însufleţirea aparentă a reclamanţilor, ai zice că ea e musai o dovadă a devotamentului judecătorilor faţă de prestigiul şi imparţialitatea justiţiei, ba chiar o ofrandă vie pentru onoarea judecătorilor care, zi de zi şi ceas de ceas, veghează la respectarea tuturor drepturilor cetăţeneşti şi la curmarea fiecărui abuz, oricât de minuscul, din ţărişoara noastră.

Dar care sunt nepermisele afirmaţii făcute de judecătorul Cristi Danileţ? Cumva că judecătorii îi achită sau îi pun în libertate pe infractorii arestaţi ca să nu-i traumatizeze psihic?, că sunt mână în mână cu mafia imobiliară ca să stimuleze tranzacţiile cu case şi terenuri din piaţă?, că, dacă li se ordonă pe cale ierarhică, îţi încuviinţează expertiză chiar şi pe Marte sau pe Jupiter?, că dau hotărâri cu o motivare de un real folos pentru studiile aprofundate pe linia delirului juridic? sau că fac licitaţii pe soluţia de caz pentru a se familiariza mai bine cu procedurile achiziţiilor publice? că, în contencios administrativ, se fac zid de apărare pentru varii instituţii de stat, ca să nu le sufle vântul jilţul, salariul şi privilegiile? că dau dreptatea doar în spiritul echităţii faţă de pretenţiile propriilor rubedenii şi amici? că nu le oferă cetăţenilor măcar o felie de lămâie, când încrederea lor în justiţie a ajuns la cote ameţitoare? Asta o fi afirmat judecătorul Cristi Danileţ? Ei bine, nu, n-a afirmat asta, ci că: "sistemul este din păcate o încrengătura de relaţii, începând de la grefier până la magistrat.... în cercurile justiţiei se ştiu foarte bine tarifele care sunt necesare pentru a se trânti o sentinţă, de la grefier, la judecător." Cum, doar atât? E asta vreo noutate, vreo minciună, vreo samavolnicie? Păi nu duduie în fiecare zi colbul ţărişoarei noastre, mai ceva ca la o invazie a barbarilor, din cauza puhoiului de ştiri, mărturii şi emisiuni televizate în care nedreptatea e dată pe faţă? Iar judecătorii clujeni abia acum ajung să se mire perplex când Cristi Danileţ spune ce spune?! Nu a mai spus-o însuşi Preşedintele României, cu afirmaţia că justiţia a devenit "aproape un lux"? Oare nu la tarifele de cumpărare a justiţiei se referea el, chiar el, care, după Constituţie, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice? Cum funcţionează, deci, autoritatea judecătorească după afirmaţia Preşedintelui României, care are la dispoziţie informările făcute de serviciile secrete?

Şi nu vedem noi destul atâtea hotărâri date strâmb, cel puţin în primă instanţă? Sau procentul de hotărâri judecătoreşti strâmbe, casate, modificate, schimbate nu e un indicator al corupţiei, în condiţiile în care greşeala judecătorului e puţin probabilă atunci când are la îndemână argumentele părţilor din dosar? Oare pe ce se bazează cei 30 de judecători din sacrosancta Curte de Apel din Cluj? Cumva pe ideea că e dificil să probezi încrengătura de relaţii, cu tarife cu tot? Şmecheria asta o folosesc toţi şpăgarii şi clienţii sistemului judiciar român. Se ascund ca şobolanii în diferite locuri puturoase, clănţănind prin diferite metode de comunicare, inclusiv prin interpuşi, ca să nu fie prinşi. Dar noi zicem că tot îi prindem, dacă aplicăm metoda logică a inducţiei: dacă iese fum, atunci există foc. Când hotărârile judecătoreşti sunt strâmbe, iar motivarea lor este nu doar neconvingătoare, ci juridic abjectă, ca un fum negru şi înecăcios, atunci e clar că dreptatea a fost deturnată şi că judecătorul a fost corupt.

Prin urmare, solicităm CSM să aplice urgent această metodă în ce-i priveşte pe magistraţii care au avut în mână dosarele "Revoluţiei din 1989", dosarul "Omar Hayssam" şi în altele similare pentru a ne dovedi că este garantul independenţei unei justiţii autentice şi nu garantul independenţei unei justiţii corupte. Pentru că, oricât ar fi ea de independentă, justiţia trebuie să fie, mai înainte de toate, una autentică şi incoruptibilă. Când o naţiune întreagă îşi strigă neîncrederea în justiţie, atunci justiţia e coruptă, oricât de sacrosancţi se cred judecătorii aflaţi pe scaunele ei. Şi ne punem întrebarea legitimă: de ce n-au reclamant judecătorii de la Cluj de fiecare dată când s-au dat legi cu dedicaţie, când banul public (care e şi al lor) a fost furat, când resursele naturale ale ţării au fost date pe nimic la străini, când legile anticorupţie au fost blocate, când statul le-a luat cetăţenilor casele, când le-a luat a doua oară casele sau când s-au emis ordonanţe de urgenţă pentru suspendarea legilor votate în parlament? De ce n-au reclamant atunci când au trebuit să caseze sau să modifice hotărârile pestilenţiale ale unor colegi la fel de sacrosancţi? În acest context, nu este afirmaţia judecătorului Cristi Danileţ o simplă manifestare a îndatoririi sale de a promova supremaţia legii, statul de drept şi de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, exact aşa cum îi cere art. 7 din Codul deontologic? Nu e conduita sa una curajoasă şi demnă, atunci când e vădit că, în atâtea şi atâtea cazuri cheie, legea, pe care judecătorii sunt chemaţi să o aplice, nu e decât un instrument de spoliere în mâna unor netrebnici şi o ticăloşie faţă de această naţiune oropsită? Sau toate aceste mârşăvii, la fel de rare ca ciupercile după ploaie, rămân neluate în seamă de CSM şi de judecătorii noştri, pe motiv că sunt doar nişte minuni inexplicabile, care, din când în când, se pogoară peste ei din straturile mistice ale eternei şi fascinantei noastre patrii?